Printre călugărițe, trei dintre surorile Ralucăi, mătușile lui Eminescu, și o nepoată (respectiv, verișoară) – Xenia Velisar.

Și schitul Orășeni își revendică, ca atâtea alte locuri, o legătură cu Eminescu prin mătușile poetului, surorile Ralucăi Iurașcu, care ar fi fost călugărite aici și apoi mutate la mănăstirea Agafton. „În această obşte monahală  au fost închinoviate, după anul 1800, surorile mamei lui Eminescu – Sofia, Fevronia şi Olimpiada Iuraşcu, care au plecat în anul 1814 la mănăstirea Agafton, Olimpiada devenind apoi şi stareţă, conform istoricului mănăstirii Agafton alcătuit de protoiereul Alexandru H. Simionescu” – scrie pe pagina parohiei Schitului Orășeni (https://schitoraseni.mmb.ro/14365-scurt-istoric  – accesat 11.02.2023).

Urmându-l pe Al. Simionescu – care publică, în „Revista Moldovei” pe anul 1926, o serie de articole legate de Mănăstirea Agafton –, un scurt istoric al acestor așezăminte clarifică relațiile între schitul Orășeni și mănăstirea Agafton.  La începutul secolului XIX, în Moldova – așa cum reiese din hrisovul domnitorului Alexandru Moruz, publicat în paginile revistei citate –  existau doar câteva mănăstiri de călugărițe: Mănăstirea Socola, Schitul Preacuvioasa Parascheva (Iași) și Schitul Văratec  (Neamț), la care, până la răpirea Bucovinei, se mai adaugă mănăstirea Pătrăuți. Din 1803, odată cu venirea la Mitropolia Moldovei a mitropolitului Veniamin Costache și la propunerea sa, călugării de la Agapia se mută la Socola, iar călugărițele de la Sfânta Parascheva și Socola – la Agapia. La acea vreme, mănăstirea Agafton și Schitul Orășeni din ținutul Botoșani erau mănăstiri de călugări. Așa cum nu tuturor călugărițelor le-a convenit mutarea la Agapia, la insistența botoșănenilor, ctitoria lui Iordache Isăcescu și a mamei sale Safta de la Orășeni, precum și mănăstirea Agafton devin mănăstiri de călugărițe.

Al. Simionescu citează câteva surse legate de transformarea mănăstirii Agafton în mănăstire de maici, care rețin și numele mătușilor lui Eminescu. În „«Condica de calități a petrecătoarelor din Sf. M-re Agafton de la districtul Botoșani» se află însemnat că monahiile Aglaida Tăutu, Fevronia Iurașcu, Macrina Nanu și Susana Sbera au fost călugărite în M-rea Agafton în anul 1828” („Revista Moldovei”, nr. 2, p. 3-4).

Și condica „Calitățile monahiilor de la mănăstirea Agafton” pe 1874, citată de Gh. Ungureanu, consemnează același an al intrării Fevroniei Iurașcu în mănăstirea Agafton: Fevronia Iurașcu, de 62 de ani, călugărită la 1828, Olimpiada Iurașcu, de 47 de ani, călugărită la 1840, Sofia Iurașcu, de 51 de ani, călugărită la 1840 (Gh. Ungureanu, „Eminescu în documente de familie”, București, Minerva, 1978, p. 87).

„Călugărită” însemnând „facerea unui legământ întru o viață religios-ascetică într-o comunitate mănăstirească”, iar condicile neconsemnând transferul surorilor Iurașcu de la Schitul Orășeni la Mănăstirea Agafton, ci intrarea lor în monahism, rămâne, deocamdată, până la descoperirea de noi documente, puțin probabilă aflarea lor la Orășeni. Pe de altă parte, nici vârsta lor nu confirmă aflarea, în acel an, la schit: în anul 1814, menționat de parohia schitului Orășeni ca an al mutării lor la Agafton, acestea ar fi trebuit să aibă următoarele vârste: Safta, născută, probabil, în 1810 – 4 ani; Fevronia, născută în 1812 – 2 ani; iar Olimpiada se va naște abia în 1827.

Inscripțiile publicate de A. Simionescu mai oferă câteva date cu privire la mătușile lui Eminescu. Astfel, printre „cei mai însemnați donatori care au contribuit la împodobirea bisericii de zid” figurează numele Sofiei Iurașcu și al  Olimpiei (Olimpiada) Iurașcu („Revista Moldovei”, nr. 3, p. 18). Iar în Biserica Pogorârea Sfântului Duh, ar mai fi și „Policandrul cel mare de alamă”, făcut de „Maica Starița Olimpiada Iurașcu 1899” („Revista Moldovei”, nr. 4, p. 143).

Un extras din statistica monahiilor aflate în Mănăstirea Agafton de la 1872, publicat de Gh. Ungureanu, precizează în privința lor:

„No. 44. Sofia Iurașc, monahie. Fără îndatorire; locul nașterii: Rușii lui Balș, Bucovina; vârsta: 49 ani; data intrării în m-re: 1840; părul: alb; ochii: căprui; nasul: gros; statura: mare; fața: smadă; semne: cu negel în obrazul drept.

No. 45. Olimpiada Iurașc, monahie, fără îndatorire; locul nașterii: Dumbrăveni, Botoșani; vârsta: 45 ani; data intrării în m-re: 1840; părul: sur; ochii: căprui; nasul: mare; statura: mare; fața: smadă; semne de fript la piciorul drept.

No. 47. Fevronia Iurașc, monahie; îndatorire: citeață; locul nașterii: moșia Cornii, Botoșani; vârsta: 60 ani; m-rea Agafton, Botoșani – 1840; data intrării în m-re: 1828; părul: alb; ochii: căprui; nasul: de mijloc; statura: mare; fața: albineață; semne nu are.

 No. 48. Xenia Velisari, monahie; îndatorire: citeață; locul nașterii: Fundeni, ținut Bacău; vârsta: 40 de ani; data intrării în schit: 1862; părul: negru; nasul: rătund; statura: potrivită; fața: smolită; semne: cu alunele pe obraz” (Gh. Ungureanu, Eminescu în documente de familie. Ediție îngrijită de Gh. Ungureanu, București, Minerva, 1972, p. 287).